Zonă de cunoștințe

Eosina, un colorant roșiatic, s-a impus în medicină și cercetare ca un instrument indispensabil. Acest articol evidențiază multiplele aplicații ale eosinei în histologie și diagnosticul de laborator, arătând cum acest colorant extinde înțelegerea noastră despre celule și țesuturi.

Istoria eosinei

Eosina a fost sintetizată pentru prima dată în 1874 de chimistul german Adolf von Baeyer. Numele "Eosin" derivă din cuvântul grecesc "eos" pentru "zori", deoarece colorantul are o nuanță roșiatic-roz. Inițial, eosina era folosită ca colorant în industria textilă, dar medicii și oamenii de știință și-au dat repede seama de potențialul său pentru microscopie și analize de laborator.

Aplicații în histologie

În histologie, studiul structurii fine a țesuturilor, eosina este un colorant indispensabil. Împreună cu hematoxilina, un colorant albastru, eosina formează baza așa-numitei colorații Hematoxilină-Eosină (colorare HE). Această metodă face posibilă vizualizarea și diferențierea structurilor și componentelor celulare sub microscop.

Colorarea structurilor celulare

Eosina colorează în special structurile bazofile, adică cele care au o afinitate ridicată pentru acizi. Acestea includ:

• Citoplasma: Eosina colorează citoplasma celulelor în roșu, făcând contururile și structura acestora să iasă în evidență.
• Fibrele de colagen: Țesutul conjunctiv, care menține organele și țesuturile unite, este reprezentat prin colorarea cu eosină în roz până la roșu.
• Eritrocitele: Globulele roșii apar sub microscop prin colorarea cu eosină în roșu strălucitor.

Această colorare selectivă permite patologilor și histologilor să identifice și să analizeze cu precizie tipurile de celule și structurile tisulare.

Contrastarea cu hematoxilina

În timp ce eosina colorează structurile bazofile, hematoxilina colorează în principal structurile acidofile, adică cele care preferă mediul acid. Acestea includ:

• Nucleele celulare: Nucleele celulare sunt colorate de hematoxilină în albastru închis până la violet, ceea ce evidențiază forma și poziția lor în interiorul celulei.
• Acizii nucleici: Acizii nucleici (ADN și ARN) prezenți în nucleu și citoplasmă sunt colorați de hematoxilină.

Prin combinarea eosinei și hematoxilinei în colorația HE, se creează un contrast ridicat între nucleele celulare, citoplasmă și structurile extracelulare. Acest lucru facilitează considerabil examinarea și interpretarea secțiunilor tisulare.

Aplicații în diagnosticul de laborator

Pe lângă histologie, eosina găsește, de asemenea, utilizări variate în diagnosticul clinic de laborator. Aici, colorantul servește în principal la vizualizarea și diferențierea celulelor sanguine.

Colorarea frotiurilor sanguine

În hematologie, studiul sângelui, eosina este utilizată pentru colorarea frotiurilor sanguine. În acest scop, se întind straturi subțiri de sânge pe un lamele și se tratează cu soluții de eosină. Ulterior, diferitele tipuri de celule sanguine pot fi identificate și numărate sub microscop:

• Eritrocite: Globulele roșii apar colorate în roșu.
• Leucocite: Globulele albe pot fi diferențiate pe baza modelelor lor diferite de colorare, de ex. limfocite, monocite, granulocite.
• Trombocite: Plachetele sanguine sunt vizibile ca particule mici, colorate roșiatic.

Această diferențiere este importantă pentru diagnosticul afecțiunilor sanguine precum anemiile, leucemiile sau tulburările de coagulare.

Colorarea bacteriilor și paraziților

Eosina este, de asemenea, utilizată în diagnosticul microbiologic. Bacteriile și paraziții pot fi colorați cu ea pentru a fi mai bine vizibili și identificați sub microscop. Exemple includ:

• Colorarea agenților malariei în frotiuri sanguine
• Colorarea bacteriilor în probe de urină sau scaun
• Vizualizarea structurilor fungice în frotiuri cutanate

Colorarea cu eosină permite asistenților medical-tehnici și medicilor să detecteze infecțiile rapid și în mod fiabil și să inițieze tratamentul corect.

Eosina în cercetare

Pe lângă diagnosticul clinic, eosina găsește, de asemenea, aplicații variate în cercetarea biomedicală. Aici, colorantul servește în principal la vizualizarea și examinarea structurilor și funcțiilor celulare.

Microscopia de fluorescență

În microscopia de fluorescență, eosina este utilizată ca colorant fluorescent. Colorantul se leagă de anumite componente celulare și strălucește sub lumină UV. Acest lucru permite reprezentarea și analiza la rezoluție înaltă a structurilor celulare precum nuclee, citoschelet sau organite.

Imunohistochimia

În imunohistochimie, eosina este adesea folosită ca contracolorare. După ce structurile țintă specifice, cum ar fi proteinele sau enzimele, au fost marcate cu anticorpi, eosina servește la vizualizarea structurii tisulare în ansamblu. Astfel, se pot trage concluzii cu privire la localizarea și distribuția moleculelor studiate.

Analize în culturi celulare

Eosina găsește aplicații și în cercetarea culturilor celulare. Colorantul poate fi utilizat pentru a colora celule și pentru a studia vitalitatea, proliferarea sau morfologia acestora. Astfel, se pot efectua, de exemplu, teste de citotoxicitate sau analize de apoptoză.

Concluzie

Eosina s-a impus ca un colorant versatil și indispensabil în medicină și cercetare. De la histologie la diagnosticul de laborator și biologia celulară, colorantul roșiatic permite perspective profunde asupra structurii și funcției celulelor și țesuturilor. Datorită proprietăților sale selective de colorare și combinației cu alți coloranți precum hematoxilina, eosina a contribuit semnificativ la progresul în medicină și biologie.